vreau sa va multumesc ca ati luat din timpul vostru imi raspundeti pe blog. vreau sa va raspund dar cred ca un simplu comment nu imi ajunge. mai intai partea cu divinitatea. dupa parerea mea ala nu e motiv sa traiesc. e motiv sa nu mor. la fel si partea cu persoanele apropiate si rudele etc. nu pot sa mor din cauza lor dar nu traiesc pentru ele. nu stiu daca ma fac inteles. nu pot sa mor pt ca poate unele, putine la numar si ascunse, vor suferi, mai mult sau mai putin daca eu dispar. mai ales daca nu e ceva destul de fortuit. adica daca dispar pt ca am avut un accident si nu din vina mea e mai ok decat daca "am cazut" de la 7. ma rog sunt macabru dar realist. mi-au placut in schimb motivele voastre pentru care traiti. alea ale voastre,... clubul, familia, muzica, fotbal, literatura, nepoti, rasul, catei orice. alea mi-au placut. eu asta incerc sa va explic. eu nu mai sper la nefasta si copil/i. nu mai sper la cariera sau bani si nu mai leg "prietenii" cu animale ca