SteFun Online

M-am trezit super bine dispus. Ma suna lumea de ieri (pentru ca au uitat ziua exacta) sa imi spuna "la multi ani!" si faptu ca telefonul suna intr-una si pe mess sunt bombardat cu mesaje frumoase (si pe facebuci la fel) ma face sa cred ca sunt inconjurat de oameni faini care ma "place" si care "are grije" de mine si ma suna sa-mi spuna ca sa traiesc zile multe si fericite ceea ce este foarte frumos. De ieri ma gandeam ce as putea sa-mi pun dedicatie pe blog de ziua mea? E foarte complicat pentru ca am ascultat mult Paul Simon, Pink Floyd si Prince zilele astea si sunt influentat. As fi vrut sa fac un clip cu o piesa de-a lui Prince dar m-am razgandit in ultimul moment si m-am gandit sa imi dedic o piesa de la Cindy Lauper... time after time.. cred ca se potriveste. Anul trecut eram extrem de suparat si pesimist de ziua mea.. mai trecea un an, imbatraneam, solo cu un pisic si fara sa realizez foarte multe in viata mea. Anul asta sunt muuult mai pozitiv si s

Aceasta piesa este de pe un album superb facut de cei 2 grei ai Jazz-ului: George Benson si All Jarreau. Este unul dintre "Albumele"... Melodia este a lui Paul Young de fapt dar cred ca asta este cea mai buna varianta (desi am mai pus o varianta superba mai jos cu George.. a lui Michael si alti mari:) ). Cand o ascult nu pot sa nu imi amintesc de persoana care indrageste cel mai mult piesa asta: Diana Mandache. Stiu ca m-a surprins cand mi-a spus.. dupa un an de nevorbit ca ii place asa ceva. De fel asociez All Jarreau cu alta persoana pentru ca am impartasit acest concert superb (All Jarreau la Bucuresti). Acea persoana, cu care am vazut concertul, m-a surprins pentru ca nu ascultatse All Jarreau inainte de concert si nu era la fel de entuziasmata ca mine (care de altfel era facut pe mine in scaun). Acea persoana (fara o cultura deosebita in jazz) a ascultat cu sufletul la gura toata muzica aceea, i se ridica la propiu parul pe maini si plangea de atatea emotii ce pluteau

Draga mama si tata, Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voua acasa, lui Karl, Peter, Hans, Annemarie, Karin si Andreas. Spune-le lui Karl si Peter ca in armata este minunat si sa se inroleze si ei neaparat, inainte sa se ocupe toate locurile. La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter ca nu trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de micul dejun. Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul… Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa cum mancam noi acasa. Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care beau doar cafea. Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat.

Din cand in cand trebuie sa ma regasesc in ceva. Sunt implicat in atat de multe lucruri si incerc sa fac atat de multe lucruri incat uneori uit de mine. De multe ori par, mai ales prin posturile de pe blog, un tip care uraste viata sau ceva... Pas de tout.. Iubesc viata, imi place sa o traiesc si iubesc sa iubesc. Cred ca asta a devenit motto-ul meu in viata de ceva vreme si asta ma face fericit pentru ca Iubesc sa Iubesc... De aceea ma implic in atat de multe lucruri, pentru ca viata este scurta si vreau sa le fac pe toata, vreau sa aud corzile vibrand, sa vaslesc cu mainile-mi in apa, sa ma tavalesc in iarba in parc sau pe nisip pe plaja, sa suflu in muzicuta, sa dansez pana in zori singur cu microfonul in mana ... oo atat de multe. E greu sa ma hotarasc ce vreau mai intai.. le vreau pe toate pe langa teatru, licente si altele. Am divagat enorm ca de obicei dar revin acum la muzica: Cautam ieri sa ma regasesc nitel pentru ca aveam multe in cap si peste ele si un alt nume: Mircea Ald

Sunt happy! Chiar sunt pentru ca am mai bifat in "cartea mea imaginara" inca un punct de facut inainte sa mor. Fix inainte punctul cu "de vazut Parisul" era punctul cu "de vazut Duke Ellington Orchestra" live... Zis si facut. Luasem biletele de o luna si abia asteptam aceasta seara mai ales ca erau si niste super invitati speciali. Nu toata seara a fost magica dar acum, daca inchid ochii si ma gandesc la Satin Doll, vad numai partea superba din seara si asta imi va ramane in minte forever. Dupa ce a intrat in sala formatia, dirijorul/pianistul, nea' Tommy, a inceput sa ne prezinte ce va canta. E un negru batran si slab dar cu un simt ciudat al umorului si cred ca era un pic baut:))). Dupa ce a cantat Take The A train au urmat alte melodii superbe si eu ma topeam usor pe scaun in miros placut de parfum... de muzica si in bratele unei frumoase... melodii... A fost o noapte superba. Simteam ca asa vreau sa mor, ascultand muzica preferata si in bratele &qu