Poezie ardeleneasca - MARTURISIRE
Apoi, dragă Mărioară, Am tot stat şi m-am gîndit: Io, duminică, pe seară, Vin cu tata în peţit! ...- Înainte de-a mă cere, Musai, dragu' meu, să-ţi zic Că nu-s fată, mi-s muiere... Nu vreu rostu' să ţi-l stric! S-o-ntîmplat la vremea sapei, Noaptea, cînd veneam din Ştei. Coboram pe firul apei, Cînd m-am pomenit cu trei... M-au ajuns la Fundătură, Şi m-au dezbrăcat pe loc, Şi mi-au pus năframa-n gură, Şi tăţi tri 'şi bătură joc... - Numa' spune-mi-i degrabă, Că pe tăţi îi trag prin şiş! - Păi nu-i ştiu, Ioane dragă, Era noapte, n-auzişi?... O umblat şi bietu' tata, (Şi tu ştii că el nu bea), Ba-ntr-o crîşma, ba în alta, Doar de o afla ceva... Zile au trecut destule, Si nimica n-o aflat... Da' io zic că, după scule, Nu-s de pe la noi din sat!...