Non beliver

 De ceva timp mă plâng că nu prea mai am ce asculta. Adică ascult numai artiști sau piese vechi. Am descoperit că există și ceva nou ce îmi place dincolo de albume noi ale truppelor mai vechi. Am descoperit piesa asta: Non beliver de la London Gramar: 

London Gramar – Non beliver. Incepe ca un experiment dafpt punk pana când se pornește. E nemiloasă pe tot ce înseamnă bass. De sus pana jos. Vocea e ce trebuie. E crisp, si fericirea este cand asculti versurile. Demne de volum postmodernist. Refrenul te îmbrățișează atât de călduț si amar. Dependență. Mai vrei. Apoi un pic de suspans.

Partea a doua începe cu aceleași versuri. „Maybe she loves and I m just a preacher… ”

Refrenul este ca un soundtrack cu care poți survola din elicopter peste câmpiile din adâncurile tale. Te duce acolo… iar la intermetzzo.. ești acolo! experimentul vocilor pink floyd sau 10cc se simte in vocoderul si vocile de final. De aici se stinge lumina. Totul este perfect: muzica, melodia, versuri, voce/voci. Surprize. Profunzime. Tot. Fin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

...

Apel către noile lichele