stiti deja ca nu mai scriu de alea triste. totusi vreau sa scriu ce cred si simt pentru a nu depersonaliza total blogul asta. deja irina spune ca blogul a devenit "ink un blog" si are dreptate. am jumatate de an de cand ma gandesc macar o data pe saptamana la nunta mea. stiu ca suna gay si ca a lame dar e adevarat. stau cel putin o noapte pe saptamana si visez cu ochii deschisi cum o sa imi fac nunta, cum o sa cant, ce formatii aduc, cum e dansul mirilor, cu ce ma imbrac, cum e rochia miresii, cum e buchetul si tortul, invitatiile cum o sa le fac eu personalizate, vizez ore intregi. si visez si visez si ma trezesc si imi dau seama ca am 25 de ani si poate nu mai apuc sa pun visul in "viata". asa imi ticaie ceasul intern... asa uneori cred ca-s prea femeie ca am asa senzatia ca nu mai apuc. ca ajung batran cu alea 2 pisici si singur (plus urat si sarac)... nush dar cand mai apuc sa-mi fac un copil, pe stefan Jr pe care sa-l invat sa pescuiasca, sa picteze si sa cant...