Vatra Dornei ep 1 - Rarau

incep de fapt cu sfarsitul pentru ca "inceputul" e lipsa la unele "fotodocumente":)). cu o zi inainte incercasem sa urcam pe rarau dar EU am gresit drumul cu masina si am urcat pe jos pana la cabana ceea ce a fost chiar frumos. nemultumit totusi de putinul timp pe care l-am avut pentru a reflecta pe munte, m-am hotarat duminica dimineata la 7 jumate sa il iau pe Lucian cu masina sa urcam pe drumul cel bun pana la cabana Rarau si sa vad vf Rarau si mai ales sa urca pe Giumalau si apoi sa cobor pe la cabana Gigi Ursu pana la Vatra. am urcat pe la Chiril. drum,ul e distrus dar peisajul este super:

nu exista sa nu urc o data pe munte sa nu ma intalnesc cu stane, ciobani si mai ales cateii lor:

batul ala de la gat se pune ca sa nu fie "puscati"... adika au stapan;)
am lasat masina la cabana si am urcat spre pietrele doamnei. traseul nu e lung dar trebuie multa grija si mai ales concentrare. un singur pas gresit te poate costa minim o entorsa. cam asa arata traseul la inceput:

apoi dai de "pietre".... e o senzatie de neexplicat. intelegi cat de mic esti in fata naturii si mai ales cat de frumoasa este si cat de usor ii este sa fie frumoasa, fara fard sau silicoane...

se conturau niste peisaje ce-ti taiau respiratia si asa sacadata de la urcat:


eram in spatele pietrelor si cred ca eram cam mici...


a urmat apoi o portiune delicata. mai mult ca pe o scara naturala formata din radacini si trepte de roca... dar sus... sus ne astepta o surpriza:

acolo jos era cabana:

si de jos se vede cam asa(in oglinda):

in spate ma chemau ceilalti munti. nu vi se pare ca ne cheama la ei?

bocancii mei iarasi erau in extaz:

ce sa mai spun. am stat o perioada acolo si mi-am luat "perfuzia" de viata. cum spunea Alexandru Andries: "un om fericit"...