NU SUNTEM SINGURI...

Să nu regreţi că ai iubit! Maiestrul Johnny Răducanu vorbea despre singurătatea lui. Faptul că el e singur mereu. Că a iubit şi că acele iubiri nu s-au împlinit şi acum, la bătrâneţe, bolnav grav de diabet este singur. Dar nu dipesra. Nici de singuratate şi nici de faptul că a iubit şi că nu au fost iubiri împlinite. Şi cum a răspuns el mi-a dat şi mie putere şi "epifania" ce m-a scos dinntr-un moment greu din întunericul în care mă aflam. Întuneric al fricii. Îmi era frică atât de singurătate cât şi de faptul că am iubit. Să le luăm pe rând. Îmi era frică de singurătate şi uneori încă îmi este. Mă trezesc că sunt singur în apartament şi în viaţă mea. Şi mi-e teamă să nu rămân aşa: singur, bătrân şi cu 2 pisici. Una o am deja. Ei bine Johnny are o venerabilă vârstă şi am înţeles că nici măcar pisică nu are în garsonieră lui din Bucureşti şi asta pentru că nu are unde sa o ţină şi îşi doreşte una. Dar nu de pisică era vorbirea. Era despre singurătate şi faptul că el nu este niciodată singur în singuratatea lui. Nu înţelegeam iniţial acest paradox dar când a început să vorbească despre citit, despre o plăcere enormă în a citi o carte mângâind o pisică la o cană de ceai. A vorbit despre un program bun la tv (foarte rar). Dar mai ales despre 2 sau 3 note ce le cântă dintr-o melodie care sunt deajuns să nu mai fie singur. Nu poate cântă la pian pentru că îi bat vecinii în ţeava. Dar mai cântă 2-3 note dintr-o operă celebra, un Beethoven sau un Mozart, un Bach şi asta umple tot golul din jurul lui. Mi s-a părut atât de frumos şi atât de adevărat şi conform cu tot ce am scris mai sus. Mereu vorbesc despre muzică şi chiar dacă nu cânţi la un instrument trebuie să există muzică ce îţi merge direct la inimă. Trebuie să găseşti acele 3 note care să-ti incarce instant orice vid ce simţi că-ţi striveşte sternul. Acum când scriu aceste rânduri ascult Nabucco de Verdi, ce poate fi mai frumos de atât? Ce? Nu spun neapărat să asculţi muzică clasică (deşi nu ar fi rău să încerci o Aida sau o Carmina Burana sau măcar un Mozart dar nu Requiem pe tristeţea asta) dar orice muzică ce-ţi place şi simţi că este acolo la tine. Am mai vorbit despre muzică şi o să mai vorbesc. Dar îi dau mare dreptate lui nea Johnny, nu suntem deloc singuri. Dacă el, care nu are nicio rudă cu care să se întreţină, este singur într-o garsonieră, bolnav de diabet spune că nu este niciodată singur dacă are o carte în mana cum putem noi să ne plângem care la numai 2 taste dinstanta auzim glasul mamei la telefon sau alte 2 taste distanţă putem fi la o bere cu amicii fără să mai vorbesc de tonă de muzică ce ne aşteaptă sau de miile de titluri de cărţi ce aşteaptă să fie citite şi să ne faca viaţa fericita.
O propoziţie super a fost despre animăluţele de companie, a spus că dacă avem o pisică şi un câine nu suntem deloc singuri. Dacă avem compania unor animale ce sunt şi vor fi mereu alături de noi şi sunt în primul rând fidele suntem alături de cine avem nevoie. A mai spus că dacă mai avem şi un porumbel, atunci e boerie. Mi s-a părut atât de frumos şi adevărat ce a spus încât vroiam să impartasesc asta cu voi.
A mai vorbit Johnny despre iubire şi iubiri neîmplinite. Un om cum este el este singur şi spune că a iubit. A iubit pătimaş şi că numai el a iubit. Femeile pe care el le-a iubit nu l-au iubit reciproc. Mie iniţial mi s-a părut de o tristeţe ieşită din comun. Şi asta contrar a ce scriam mai sus. Adică eu mereu scriu şi spun că trebuie să fim bucuroşi că am iubit sau iubim, suntem nişte norocoşi că avem parte de asemenea sentimente chiar dacă ele acum nu s-au concretizat în ce ne aşteptăm noi de la relaţie. Deşi spun mereu aceste lucruri, acum parcă mă încerca o dezaprobare când auzeam de la Johnny că femeile pe care el le-a iubit ele nu l-au iubit cu adevărat la rândul lor. Dar am văzut că pe faţă lui Johnny nu era niciun semn de regret. Ba din contra de bucurie şi acceptare. Acceptare a faptului că el este fericit să fi avut (sau încă să aibe) acele sentimente. Mai mult el vorbeşte de faptul că nu toată lumea e capabilă de asemenea sentimente foarte puternice. Aici eu sper şi vreau să cred că noi cu toţii putem să iubim foarte puternic dar numai unii chiar o facem şi acei care o facem suntem nişte norocoşi iar faptul că suferim ne arată faptul că noi chiar am iubit mult. Deci felicită-te dragă prietene de faptul că eşti printre cei "alesi”, cei care şi-au dorit şi au reuşit să cunoască aceste sentimente superbe, indiferent dacă merită sau a realizat acea persoană de ce sentimente îi porţi. Nu e relevant. Relevante sunt acţiunile noastre şi sentimentele noastre. Şi faptul că ele există. Trăim.. simtim, nu suntem roboţei teleghidaţi. Încă nu suntem acele furnici în furnalele societăţii. Hai gata cu tristeţea mai bine să o melodie care ne binedispune instant. Ori punem melodia "noastra” ori : "traviata” de Verdi sau mai bine "Damelo Ya” de Pastora Soler.


Pasaj din "Ce facem dupa?"

PENTRU IOANA...

Comentarii

ale4them a spus…
aceasta este postarea cea mai buna din tot blogul tau.
aproape ca nu recunosc stilul.
felicitari!

Postări populare de pe acest blog

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

Apel către noile lichele

...