o poveste de viata: Wayman Tisdale:)

De mult vroiam sa scriu ceva despre un mare om: Wayman Tisdale, dar nu prea am nervi sa scriu. Este foarte greu sa scriu pentru ca sunt un pic suparat cand trebuie sa scriu despre oameni minunati ca acesta si o sa va explic imediat de ce. Wayman Tisdale este pentru multi un faimos jucator de baschet din NBA. A inceput sa joace baschet in liceu desi nu ii placea foarte mult. Foarte inalt fiind, a fost rugat sa intre in echipa si cu ajutorul echipei, a luat si la universitate si a jucat in echipa universitatii fiind prin 1983 cred ales cel mai bun jucator pe colegii sau cam asa ceva(a iesit de 3 ori cel mai bun p univ). A jucat in 1986 pentru reprezentativa SUA la nush ce mondial sau Olimpiada la baschet. Am spus ca nu ii placea in mod deosebit baschetul si asta pentru ca marea lui pasiune nu era baschetul. El e cunoscut ca mare jucator in NBA dar marea lui pasiune a fost muzica. Tatal sau era pastor la o biserica in State si el a cantat in cor si in formatia bisericii de mic. Basist omul. A avut o singura iubita in liceu cu care ulterior s-a casatorit si are copii cu ea si fidel toata viata. Pentru ca se ducea in fiecare duminica sa cante la slujba tinuta de tatal sau, echipa de baschet a schimbat antrenamentul de duminica la o ora astfel incat Wayman sa poata ajunge. Ba mai mult el, nu pleca de langa familie sau de langa biserica la care tatal sau slujea si el canta duminica de duminica. A jucat, pana la retragerea din baschet, pentru phoenix suns cu numarul 23, la King's, Pacer's etc. In anul 1997 s-a retras din NBA pentru a se ocupa mai mult de marea lui pasiune: muzica de jazz si bassul. S-a imlicat mult si a ajutat financiar comunitatea si copii din comunitatea din care a plecat de mic si in care, ulterior, dupa retragere, s-a intors. Mare filantrop si om cu o carisma si o bunatate debordanta, Wayman demonstreaza nu numai ca e mare ca fizic dar ca are si o inima mare. Incepe sa inregistreze si sa concerteze si scoate in total 5 albume de smooth jazz foarte faine. Recomand o melodie de pe albumul Way Up...ready to hang se numeste melodia:


(sa ascultati si preferata mea: miles away)
Nu e interesant, linistitor si placut stilul omului? Ei bine el se impiedica intr-o zi prin casa si se loveste la un genunchi. Un om de peste 2 metri si la peste 150 de kile sa cada pe scari si sa se loveasca la genunchi,,, automat se gandeste sa se duca la un doctor pentru un control, sa nu fie ceva grav ...sa se agraveze fara un tratament adegvat, chiar daca lovitura nu parea foarte grava. Afla, la analize, ca exact la acel genunchi avea cancer. Fiind o fire puternica si foarte determinata, Wayman zice ca se lupta cu cancerul si incepe chimoterapia. Doctorii anunta ca nu mai are nimic in sistem si ca s-a vindecat. Dupa inca o perioada se constata ca genunchiul nu e vindecat si se amputeaza un picior. Nu cred ca va imaginati cum e pentru un om de 43 de ani care toata viata a facut antrenamente zi de zi si a alergat zi de zi.. cum este sa ti se spuna ca trebuie sa ti se amputeze piciorul? Ei bine nu vorbim de orice sportiv sau om.. Wayman, cu zambetul pe buze, isi cauta un doctor care ii monteaza, in loc de piciorul taiat, o proteza. Extrem de ambitios si cu o determinare extraordinara si o credinta incredibila, Wayman doboara recorduri si , desi trebuia conform doctorului sa se invete cu proteza in 6 luni pentru a invata din nou sa mearga, Wayman, dupa doar 3 luni, alerga si juca din nou baschet cu proteza in loc de picior. Se pare ca boala nu il lasa si cu toata chimoterapia si alta amputare, se pare ca boala e necrutatoare... in mai 2009, la 44 de ani, Wayman Tisdale moare. Stiind de boala de care sufera el nu s-a lasat si a inregistrat albume cu toata chimoterapia cu tot. Este incredibil cu oameni minunati, frumosi, puternici, adevarate exemple pentru tinerii de astazi, oameni care toata viata au muncit pentru orice au dar mai mult au talent de la Dumnezeu pentru a creea ceva frumos, acesti oameni sunt nimic pe langa lady goanga sau alte matracuci de prin presa, iar ei, adevaratele exemple, dispar dintre noi prea devreme. Mult prea devreme. De multe ori ma intreb de ce dispar acesti oameni minunati si nu lichele de pe pamant (ca-s tare multe)? Omul acesta, Wayman Tisdale, este un model pentru oricine, un model de credinta, de munca, de viata, de iubire de semen, de ajutor al aproapelui, model de orice si modelul care ne arata ca visurile nu dispar daca ne tinem de ele. Toata viata a muncit pentru ca apoi sa poata sa scoata albumele cu muzica pe care o iubea.
Regret enorm ca a murit acest om minunat si va mai recomand o melodie in concert cu el. Este stangaci si canta pe bass cu 5. Alaturi de el canta un saxofonist celebru in lumea smooth jazz-ului: Kirk Whalum. Acum sper ca ma intelegeti de ce am spus ca nu-mi place sa scriu despre oamnei minunati.. pentru ca acestia nu raman printre noi.
Sper sa va placa melodia aleasa:

Comentarii

Lucian2050 a spus…
frumoasa povestea..cred ca mor si lichelele, insa fiind foarte multe raman neobservate,nu li se simte lipsa, imediat se compenseaza golul lasat de ele, pe cand golul lasat de oamenii model, cum e si exemplu prezentat de tine nu se mai umple niciodata..

Postări populare de pe acest blog

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

Apel către noile lichele

...