DOCUMENTAR BUHUSI PART III - 2007

-

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

-
1. E rotunda si e cârna si cu capu-n jos atârna! 2. Din carne e crescuta, tare si osoasa. O parte-i belita si alta-i flocoasa. 3. Deget nu e, unghie n-are, dar atârna-ntre picioare. Orisicine se întrece, s-o apuce si s-o frece. 4. Cine se urca, o baga, o freaca, coboara, se spala si pleaca? 5. Ce se plateste, se beleste, se linge când e tare si curge când e moale? 6. În fata mareata, pe margine creata, în spate o lingi, în fata o-mpingi. 7. Piele vie-n, piele moarta, dai din fund si intra toata. Si acum raspunsurile... 1. ghinda 2. pana de gâsca 3. tâta vacii 4. cosarul 5. înghetata 6. marca postala, timbrul 7. cizma Daca v-ati gandit la prostii.... sa va fie rusine....
Citiți mai multe

...

-
De multe ori am inceput sa scriu despre asta si m-am oprit. Nu am cum sa fac armata. Poate ca asta e unul dintre motive. Acolo, la recrutare, mi-au spus ca-s inapt de armata, ca-s labil psihic. De parca eu nu stiam asta. Ciudat dar se pare ca eram un mic emo p'atunci. Eram in stare sa mor pentru orice. De cand sunt inconjurat de moarte si inmormantari parca nu mai vreau atat de tare sa mor. Parca vreau din ce in ce mai mult sa traiesc. E aiurea pentru ca eu, fara sa stie lumea, eram un Tiby. Poate ca din acest punct de vedere am fost singurul care l-a inteles. Niciodata nu l-am condamnat pentru alegerea lui. Totusi, din acea seara in care stiam ca moare si l-am lasat, ca un cretin care crede ca-l intelege, din acea seara ceva s-a schimbat in mine. De cand am vazut cat de usor este sa mori, sa nu te mai bucuri de lucrurile de dupa: durere, betie, suparare, sau doar licenta. Cand am realizat cat de mic sunt si cat de usor este sa fii uitat. sa nu iti simta nimeni lipsa... toti sa-si
Citiți mai multe

Apel către noile lichele

-
(Doamna profesoara Zaharia (mama mea adica) a vrut sa transmita ceva generatiei ce acum populeaza liceul Borcea si nu numai. Mai jos este articolul:) Nu sunt vreo ziaristă angajată la vreun mogul de presă, nu sunt membra vreunui partid- n-am fost decât membră a PCR, câteva luni în 1989, şi mi-a ajuns şi pentru perioada de după 1989-, nu sunt decât una dintre miile de profesoare, o bugetară nesimţită, care şi-a permis, cu neruşinare, să sărăcească această ţară, o bugetară care nu produce nimic concret şi care mai scoate şi tâmpiţi în urma prestaţiei sale- asa cum rezultă din discursul primului politician al ţării. "Mea culpa" (pentru pdl-işti, aceasta nu e o înjurătură)! Recunosc acum că din 1990 şi până în acest an de graţie, am fost mereu în opoziţie, chiar şi atunci când au ieşit cei pe care i-am votat- de două ori s-a întâmplat – pentru că m-au dezamăgit toţi, mai mult sau mai puţin. De fiecare dată, însă, aveam speranţa că ceva se va schimba, o dată cu noua generaţie. Î
Citiți mai multe