CASATORIE...?
Am avut multe articole despre relatii si chiar casatorie. Am scris ce imi doresc si ce as vrea eu sa se intample. DAR!!!!!! Cu cat vad mai multe, cu cat am mai multa experienta de viata... cu atat lucrurile se schimba. Sa explic:
Am avut, ca multi dintre voi, o familie unita si nu am avut divorturi sau de astea. Am crescut cu principii solide despre casa, casnicie, familie etc. Toate m-au dus la ceea ce sunt acum, un om care isi doreste lucrurile cu care a crescut. Am scris acum cateva luni un articol in care spuneam exact ce vreau de la o casatorie. Intre timp am dat de realitate. Care nu e deloc favorabila. Am realizat ca ce imi doresc eu este utopic. E frumos dar a dubios de greu de castigat in ziua de astazi. E o diferenta imensa intre generatii, intre generatia parintilor mei si mine. Ei sunt niste fericiti ca s-au casatorit si au luptat pentru o viata frumoasa, cu suisuri si coborasuri, in 2. Mai apoi in 4. Si apoi au fost si 2 catei. Frumos nu?
Ei bine ma uit in jur si nu mai vad asa ceva. Vad divorturi la 2 ani de la casatorie si mai rau... vad oameni care nu isi mai doresc sa lucreze la o casnicie. Cu cat inaintez in varsta, si am acus 31 de ani (chiar daca nu ma cred elevii mei cand le spun) cu atat mai greu este. Pentru ca si eu devin mai morocanos si nemultumit si ele la fel. Viata in doi devine un fel de parteneriat cu termen limitat. Nimeni nu mai vrea (cu adevarat) ceva serios, ceva adevarat pana la capat. Pana acum femeile erau cele care voiau stabilitate si termene... acum nu mai vor nici ele. Niciuna. Chiar daca ele spun ca vor de fapt, cand tragem linia, nu vor pentru ca nu sunt dispuse sa lase din libertate, din comoditate pentru cuplu. Un cuplu si o casnicie inseamna sa faci si unele "compromisuri". Nu mai poate fi totul ca atunci cand esti single sau intr-o prietenie copilareasca mai mult sau mai putin. Deja trebuie sa gandesti la plural. Nu te mai gandesti daca vrei TU ceva, gandesti daca VRETI ceva. Sunt multe nuante dar nu le voi dezvolta acum. Ideea este ca toti vrem comoditate iar cand o casnicie sau o relatie serioasa intervine, preferam comoditatea. Nu e vorba de o situatie izolata ci de cam tot ce vad in jurul meu si ce vad in viata mea in ultimii 10 ani. Nu am exemple concrete mai mult decat ce vad eu. Rare sunt cazurile celor care se intalnesc si au un Plan comun. Asta conteaza nu? Sa fie intelegere si plan comun (nu mai zic de iubire si atractie ca e clar ca astea sunt daca esti cu acea persoana). Mai vad astfel de äccidente"si imi dau speranta. Speranta moare ultima.. doar ca moare si ea, din pacate.
Asadar am obosit sa lupt cu acest trend mondial si ma conformez. Imi doresc totusi sa am si eu puterea sa imi dozez implicarea. In ultimii 10 ani m-am implicat de fiecare data si am regretat ca am suferit si asta nu e bine. Un pic de detasare nu strica. Daca vreodata cineva merita mai mult,. poate voi oferi dar cred ca fac greseala asta de 10 sau mai bine de 10 ani... ma expun prea repede sperand ca e ca la parintii mei. NU E! AM invatat lectia. Acum cu practica sa vedem cum stau:)))
Comentarii