Kiss cu Georgiana

In clasa a 4.a aveam o singura pasiune: Georgiana Rosu. Inalta, slabuta, par lung negru si cret. Zambet larg si dinti albi perfecti. Era febletea mea. Mi-am facut curaj si m-am hotarat sa o invit in oras. M-am dusuit. Mi-am pus cele mai frumoase haine si m am dat cu colonia Hatrick a tatalui meu. Aia care puțea a alcool si ma ardea pe fata. Am cautat in cartea de telefon(pe vremea aia cautai in carte, inainte de pagini aurii) si am dat de Rosu Vasile. Am format decla telefonul cu disc rotativ...fara prefix.
M-am prezentat si am cerut cu Georgiana. Doamna Rosu mi-o da la telefon. O invit pe iubita mea imaginara la film.
Atunci, in loc de asociatia Exista o Sansa exista ceva mult mai interesant: un Cinematograf. Cinema Victoria. Unde intrai fara bilet si faceai pe tine de frig indiferent de anotimp si numarul de gecute de sub palton.
Georgiana mă intreaba daca mergem doar noi 2. Am zis ca da. M-a refuzat si a inchis. Dezastru.

Ai mei radeau din toata inima. Nu pentru refuz. Ci pt ca eu m-am dat cu colonie inainte sa aflu daca fata vrea. Ei nu intelegeau ca in mintea mea ea nu avea cum sa ma refuze. No way.
Dupa ceva vreme, vine ziua de nastere a Georgianei. Spre surprinderea mea, am fost printre singurii baieti invitati. Am luat pantalonii de stofa. Camasa(una de la unchiu Ion, de nu ii mai venea lui) si singura mea pereche de pantofi eleganti. Niste pantofi de piele ca niste balerini de azi. Doar ca in fata aveau o bucata de tabla stralucitoare. Asa era modelul.
Am ajuns la etajul 3 de pe strada Mihai Viteajul, extrem de emotionat. Cred ca aveam si garoafe...nu retin exact. Cand s-a deschis usa..Georgiana era superba. Rochita f frumoasa. Zambet larg, luminos. Parul prins cu o funda alba. Din spatele ei se deschide o usa de la bucatarie de unde iese un miros de carnati, salata beof, pireu si muraturi alaturi de nea Vasile care ma invita, jovial ca pana azi, in casa.

Ma descalt pe hol cu o usurinta extraordinara deoarece purtam 36 si pantofii erau 38 jumate. Practic i-am aruncat dupa un an, rupti fiind, dar niciodata nu am apucat sa-i port si sa-mi si vina.
Intru in sufragerie..plin de copii. Eu in capul mesei. Nu tin minte nimic de la petrecere doar ca s-a urlat mult. Toti copiii urlau si eu am mancat fff bine. Piureul era genial. Dar Georgiana tot nu era prietena mea sa ne tinem de mana.

Mi-am dat seama ca trebuie sa mi iau soarta in maini. Intr o zi, uitandu ma la tv cu maica-mea si sor'mea la patinaj artistic(era doar un tv in casa deci nu aveam un vot in alegerea canalului), imediat dupa reclama la titan ice(pungi pt gheata) apare reclama la noul baton de ciocolata KISS. "Banana cuaresi a ciocolata"... Era aia cu "da mi un kiss"... Mi-a picat fisa: ii pun o ciocolata kiss in banca si ea ma saruta.

Planul era in miscare dar mai greu cu banii. Nu avea niciun banut. Am strans si am luat 2. Pe primul l-am papat eu. Ala de banane. Pe al doilea, cel cu aroma de capsune, l-am dus la scoala. La pauza, am pus batonul in banca Georgianei. Nimeni nu a vazut. Toata ora m-am uitat si am sperat ca vede. Apoi m-a luat panica. Ce naiba fac daca vede si rade de mine?! Daca rade ea...pai rade si Vlad si Radu si Tudorel... Totusi aveam o reputatie de dur de pastrat. Sa nu uitam ca am fost singurul elev dat afara din clasa .. In clasa a 3.a. Eram un dur si trebuia sa raman asa. Daca fata radea de mine? Daca radeau toti?

Dupa o ora groaznica, la pauza am luat batonul pe furis inapoi. Recunosc! M-am panicat. Am clacat. Sunt un las!
Mi-am consolat lipsa de curaj in bratele batonului de ciocolata. Am lins tot ciolofanul ala. Batonul era mai lung si ciocolata subtire. Se spargea usor si gaseai crema pe ambalaj.

Azi am mers sa mi iau inghetata de la magazin. La coada de la casa, am descoperit o imitatie a acelei ciocolate si mi-am amintit de Gerogiana mea din copilarie.
Se pare ca mi au placut, de fapt, si brunetele.
Niciodata, dragi baieti, sa nu fiti lasi. Daca va propuneti ceva, mergeti pana la capat! Consolarea cu ciocolata e buna, dar era mai bun daca o papa ea.

Ps: kiss nu mai e cum era. Cel putin mie asa mi se pare. Altii spun ca exagerez. Dar poate ca nimic nu mai este cum era pt ca nu am cum se le mai simt /vad la fel.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

Apel către noile lichele

...