BBB la Novi Sad

Ce dracu tot e BBB?
Asta am auzit zilele astea. Pai e un festival pe numele lui Balkan Beyound Borders. Festival de scurt metraje balcanice. Cool nu? Mai cool este ca e itinerant. Adicălea anu ăsta e la Novi Sad, la anul la Atena, că e ediția aniversară, a 10-a. M-am înscris la festival în martie sau ceva de genul ăsta. Si am primit mail că am fost acceptat și că de pe 9 până pe 12 noiembrie mă așteaptă la ei ca să particip la festival.
Zis și făcut. S-a brodat perfect. Pe 9 trebuia să fiu la un spectacol propagandistic al PSD Buhuși în frunte cu alt Zaharia al orașului: inginerul Zaharia. Paradoxul este că eu am gândit acel spectacol. fără să știu că voi fi folosit de primaru Vasâli. Mue Ștefan.
SĂ revenim... am șofat ca un dement fără pauză până la Timișoara unde am dormit vineri seara. Apoi sâmbătă am mers la festival unde am fost nițel amețit. De la drum de la stresul șofatului... nu contează. Am vizitat orașul, am mers la filme. A fost cool.
Duminică am fost pe la cetatea lor, am pozat tot centru și tot am făcut diverse.

Astea-s pozele de acolo. E frumos și nu scump orașul. Seara am mers la premiere. Primul film din ultimul calup a fost al meu. Sârbii au vin bun, importat din Muntenegru. A băut fratele vostru și a ajuns la premiere... muci. Am văzut filmul meu. S-a râs. Apoi alte 4 filme. S-a râs. S-a plâns.. s-a de toate. Vine premierea. Au fost vreo 50 de filme. Au anunțat 3 mențiuni. Și eu speram, pentru că sunt prezent,  că îmi dă mențiune. Pula. Nu am primit nic. Băi eram tare supărat. Pentru că erau 3 în juriu și fiecare a dat premiul său, mențiunea juriului. E tare! Apoi se anunță că premiul cel mare, trofeul, are premiul de 700 de euro. Premiul de popularitate, ăla votat acolo, e 100 de euro și premiul de debut, 300 de euro. Pana mea... nici la debut n-am luat. Cacao! Și vorbeam cu Ioana, o colegă ce era acolo cu filmul ei. Un film experimental despre dezrădăcinare. Un film sensibil și totuși foarte dur de sincer și explicit față de sentimentele ei.
Revin. Și acum vine un tip, un scoțian foooarte simpatic, să anunțe marele premiu. Practic trofeul care era o chestie din plastic făcută la imprimantă 3D. Bref... eu amețit, strigă „Ofițer” - România. Vă jur că nu am înțeles. A mai zis de 2 ori noroc cu Ioana că mi-a dat ghes să merg să-l iau.
Ce a urmat? Un discurs care se înadrează la cel mai prost și cel mai bun discurs al meu ever. Am început timid și prost, pentru că nu mă așteptam și mi-am asumat asta. Am explicat cum de nu mă așteptam. Am povestit că în România, mai exact la 140 de km de Novi Sad, la Timishort nu am fost nici măcar acceptat în festival... Și aici câștig și e un premiu în bani. Apoi am povestit despre personajele din spatele filmului. Am povestit cum e la filmare cu Nelu că e amuzant. Am povestit că un unchi este copiat pentru discursul pers meu principal și că unchiului meu i-a plăcut filmul tocmai pentru că a înțeles ironia. Bref.. s-a râs. EU știu când o sală râde sau nu. Că am avut zile, mai ales la dezbateri, când se râdea cu lacrimi... huruia hotelul. Acum nu a fost cazul. Dar a fost râs cu Plâns pentru că Veroniki, organizatoarea, plângea. Și pentru că se termina festivalul dar vreau să cred că mâna mea întinsă a spus o poveste pentru lacrimile ei:)
Am primit o diploma alb negru obosită. Le-am cerut să o semneze. Poate nu or să mă creadă acasă. Și au zis că trebuie eu să semnez. Că rămâne la ei și ei îmi trimit alta. Just! Mi-au trimis. AM fost NUMAI UN ZÂMBET de la premiere până acasă deși m-am întors dintr-una prin oradea - Zalău. Ca să-mi iau o canapea de piele pe care deja am vândut-o:)) long story..:)))
Acasă am ajuns la 11 noaptea. Și m-a așteptat tata acasă.
Tata: și ai fost la Novi Sad?
Eu: Da
Tata: și e frumos?
Eu: Da
Tata: și au fost și la vizionări?
EU: Da
Tata: Și ai văzut și filmul câștigător?
EU: Da
Tata: Și e mișto?
EU: Da!

Și apoi am mâncat. Nu am zis nimănui că am câștigat. Doar 2 persoane știau. Alex T. Iron și prietenul și ajutorul meu Andrei Cotarcea. El mi-a zis de câteva ori că ar trebui să postez. Și m-a convins și am postat vineri deși eu câștigasem duminică:)))
Tata a sunat la ziare și a vorbit ca să apară articol despre mine. Pentru că este o problema cu presa noastră. Nu contează dacă e o știri, contează dacă tu știi pe cineva care să aibe chef să publice...
A găsit tata cineva interesat și, după o săpt jumate s-a publicat. Poate o să pun și articolul.
Partea funny la dialogul cu tata este că... el mi-a dat bani de motorină ceea ce este un first. Niciodată nu mi-a dat bani de festival. Dar mi-a zis „îți dau bani că presimt eu că o să câștigi!” și când am plecat a zis „Să nu te întorci fără premiu!” ... totuși nu a avut încredere până la capăt.:)))))
Am primit banii în cont! Am bani să mai filmez ceva. O să vă mai scriu că îmi place să scriu aici pt că foarte puțini mă citesc și asta e bine, nu primesc mult Hate pt ce și cum scriu.
Iaca alte poze:

Bonus: i-am adus lu tata o sticlă de vin din Muntenegru. M-a luat la mișto: „mai bine îmi aduceai o sticlă de la lidl de vin franțuzesc!”. Am mers și i-am luat una de aia și eu mi-am luat sticla înapoi. Ghici ce? Când am desfăcut-o... vinul era genial. I-am dus și lui... îi părea rău:))

bonus 2: Când a aflat tata, de pe fb după 5 zile că am câștigat, m-a sunat: „Băi da ești nesimțit? Da mă lași așa și nu spui nimic? Pfai! Mă bucur așa tare că mă duc să mă îmbăt!” A fost amuzant.
:))