trist ...

Ma duc mereu pe strada Blanari.. pe langa Lipscanu pe acolo prin centru vechi, sa imi cumpar "rechizite" si materiale pentru pictat. De fiecare data cand trec pe acolo vad acelasi om, in scaunul cu rotile stand in fata reprezentantei Solomon care are numai echipamente de urcat pe munte, de alergat de camping de natura etc. pe geamurile imense ale magazinului sunt lipite 2 colante mari cu un nene si o tante care alearga prin padure. In fata acestui magazin, zilnic, sta acest nene in scaunul cu rotile. Nu sta la cersit sau ceva de genu asta. Omu sta la soare ca acolo locuieste el... se uita la lumea care trece... atat... si ma gandesc cu as suporta eu aceasta imagine.. daca as fi in acel scaun cu rotile? eu de abia gasesc motive sa mai traiesc asa cum sunt... sanatos si intreg... d-apoi daca as fi asa.. cum as suporta? ii admir mult pe oamenii astia sau pe cai care suporta sau trec prin perioade in care le lipsesc lucruri pe care noi le luam asa... natural... adica suntem obisnuiti sa avem 2 ochi... auz, miros, sa vorbim mult si prost... sa mergem,,pe jos la film sa conducem... cu dracu as mai trai? cum rezista? greu..tare greuu

Comentarii

Anonim a spus…
pe principiul....nevoia te invata....cred ca de nevoie s-a invatat....intr-adevar e trist....si ca o persoana egoista ce sunt, nu m-am gandit niciodata cum ii este unui individ in situatia lui si recunosc ca nu ma bucur de perechi (2 maini, 2 ochi, 2 picioare etc) asa cum ar face-o domnul de mai sus daca ar putea sa revina la starea lui initiala.

Postări populare de pe acest blog

Apel către noile lichele

...

SA MANANCA SI GURA MEA...