ciucas

NIMIC! nimic nu ma putea opri pe 2 septembrie la 8 dimineata sa imi fac bagajul si sa plec. vroiam sa fiu singur si sa-mi fac oridine in ganduri. mi-am facut bagajul atent gandit de o saptamana, am pornit masina si cu o harta in ungureste am pornit spre pasul bratocea. erau doar 90 de km cred, dar au fost cei mai veseli 90 de km din viata mea. am dansat si am urlat continuu. am ajuns in pas la peste 1200 de metrii, mi-am lasat buburuza in parcare si am inceput ascensiunea. semnul arata un traseu de 4 ore. inceputul, desi cu mici emotii, a fost extraordinar. adrenalina picura in sange si simteam cum ascensiunea imi face oridine in ganduri. am intalnit un cioban ce-si pastea oile si l-am privit cu mare invidie. el m-a privit cu ciuda ca nu aveam sa-i dau un foc. m-au latrat niste dulai imensi.. catelusii lui de doar 4 luni:)) am mai dat coltul unui deal si am dat de maretia muntelui...

e superb... norii ma invaluiau si simteam un usor fior de frica in momentul in care am vazut cararuia mica si abrupta pe care urma sa urc. pe drum m-am uitat sa vad cat urcasem... o senzatie de nedescris

usor am ajuns la varf in doar 2 ore. un sentiment ce nu-l pot descrie m-a luat pe sus si era sa ma arunce in gol dar m-am oprit sa admir peisajul... desi era inourat usor, iti lua respirati...1954 de metrii... deosebit. de sus vedeam traseul de intoarcere spre cabana babarunca... alt traseu.

dupa ce m-am obisnuit cu inaltimea si cu abruptul de peste 150m, am inceput sa enjoy the moment. am pus camera jos, pe autoshot si m-am tras in poza...

pur si simplu m-am intins pe jos si am facut poze:

am treversat pe vf muntelui pe partea cealalta spre cabana ciucas. nu stiam ca e in reconstructie dar nu regret pentru ca peisajul era cam asa:



de la cabana singurul lucru fain e tot muntele... privelistea:


bocancii mei erau in extaz



am mancat un sandwich si o ciocolata aici


apoi am pornit spre cabana babarunca unde tata ma astepta in 2 ore. ma lua de acolo sama duca la masina mea ce era la 15 km de babarunca, in pasul bratocea. traseul era de 4 ore jumate sau 5... eu i-am spus lu tata ca-s jos in 2 ore. am facut 3... dar, in apararea mea, pe drum am gasit asta:

pe langa, erau si niste cacutze de urs si am plecat repede de acolo dupa ce am mancat desertul:D in padure mi-am dat seama ca numai eu trebuie sa-mi fac pozele si m-a luat buna-dispozitie:

asa arata muntele de pe cealalta parte...


sau asa...


am cules flori, am pierdut cararea de 3 ori si am dansat non-stop... a fost EXTRAORDINAR. aveam de mult nevoie de momente singur si NIMIC nu mi-a schimbat dispozitia. pentru ca am exagerat la urcare, am facut intindere musculara la picior dar am avut un plasture si l-am pus de am reusit sa cobor, m-a piscat o viespe, eram singur si uneori drumul era nemarcat dar nimic din toate astea nu m-am facut sa-mi schimb starea si sa nu ma bucur de excursia asta fiecare secunda... de abia astept weekend-ul.... sper sa fie la fel... stiu ca o sa spuneti ca iarasi am scris gay,DAr trebuia sa impartasesc astea... cum spunea Alex Supertramp ... si trebuie sa-i multumesc si lui Alex G.... cius.

Comentarii

adnana a spus…
vreau si eu zmeura :D
lucian a spus…
numa sa nu fi aruncat ambalaju de la ciocolata pe jos...
Anonim a spus…
e foarte trist sa mergi singur pe munte
Pruteanu a spus…
bai vezi ca e "metri" nu "metrii"! Sau te gandesti la cumetrii...
Ana a spus…
te invidiez pt ca eu miercurea aia incercam sa imi controlez nervii impreuna cu Victor si sa nu omoram jumatate de Sfantu Gheorghe :)
dar sa nu uitam ce s-a intamplat dupa...mr bengay :)) inca nu ma pot obisnui cu mirosul oribil :P
RaluSite a spus…
parca suntem facuti de-o mama.... miercurea trecuta.. am fost singura de nebuna pe un mal al bahrainului.. mi-am pus presurile de la masina.. m-am intins si ma uitam la stele.. si auzeam apa lina... totul a fost excelent-un bocet ca sa ma eliberez, pana cand am simtit ceva cu rca pe picior... am sarit ca arasa.. n u stiu ce-o fost.. m-am mai intis o tura si dupa vreo 10 minute mi-am intors capu spre stanga.. si un ditamai sobolanul venea repejor spre mine, s-a opris si se uita in ochii mei... am pocnit din degete si a fugit... e adevara ca imi imaginam sa cunt lanaga un izvor, cu niste copaci... da la 54 de garade.. greu sa-ti imaginezi umbra unei paduri.
M-as duce data viitoare in desert.. da mi-e cam frica... de beduini! :D... mai bine stau acasa.. si fac niste clatite de Romania cu gem de visine:D
Horia S. a spus…
ce`i asa trist sa mergi singur pe munte? e chiar foarte tare, adrenalina pura.
Razvan a spus…
mishto faza cu sobolanul pe malul Bahrainului...
Fane..., te-o facut sor'ta cu istorioara asta

Postări populare de pe acest blog

Pullen-kur - toate

RECOMANDARI - documentare tari!

MOLDOVENISME?!?!:))))