Jurnal de bord – week 1
Cum stateam eu cuminte la Buhusi m-am gandit sa plec peste
mari si tari. Ca sa le vad, ca sa cant, ca sa invat ca sa traiesc. Ei bine zis
si facut. Prietenul Sorin Oros a dat un e-mail si gata, am facut 1000 de acte
si hartogaraie si trebuia sa plec, duminica noaptea spre Gibraltar. Am zis ca
nu plec pana nu ma operez la nas dar asta este o alta poveste “amuzanta”.
Asa ca am facut bagajele si mi-am pus ceasul sa sune la ora
4 dimineata. M-am trezit, m-am dus la gara si am batut disperat in geamul
casieritei, care dormea, sa imi dea bElet spre Bucuresti. Mi-a spus usor
enervate si in pijamaua ei roz cu morcovi ca trenul nu circula duminica.
SUPERB!
M-am dus inapoi acasa si vroiam sa-l sun pe Tzintzi si
surpriza! Imi da el sms sa ma intebe daca am plecat. La 4 dimineata. L-am rugat
si a acceptat sa ma duca la Bacau cu masina mea ca sa o aduca inapoi si eu sa iau un autocar de acolo. Am plecat la
bacau la 7 am condus eu si ma uitam la mana ca incepe sa se umfle ceva.. o mare
mare iritatie. Unde am avut branula facusem o iritatie ingrozitoare si ma manca
f tare. Am mers la farmacia 1 am luat o chestier care semana si mirosea a var
lavabil m-am dat si ma simteam mai bine. Merg la autocarul care facea ruta
iasi-bucuresti si plec intr-un final. Ajung la Bucuresti, fac un dus la Nutu si
el ma duce la aeroport. Acolo vreau sa fac check in si.. surpriza! Nu am voie
pentru ca nu am carnet de marinar pentru ca mergi in Gibraltar si faci escala
la Londra! POFTIM? Ce legatura are? Doar sunt cetatean din UE! Domnisoara de la
check in imi spune ca nu conteaza asta ca astea sunt “regulile”. Atunci zic
“las ca o pacalesc”… si ii spun ok da-mi bilet pana la Londra si acolo rezolv
eu cu agentul meu. Pacaleala nu era niciun agent da vroiam macar sa fiu blocat
in Londra nu in Bucuresti:P. Asa ca m-am urcat in avion fericit. Surprinzator
nu mi-a fost rau, nici frica…. Ma asteptam sa ma cac pe mine de frica dar a
fost cool.. pe avion am mancat ceva mancare cu curry si apoi la aterizare..
mare durere de ceafa.. parca tot sangele era in ceafa mea si se urca in capul meu care exploda.. Frate asa
durere!... INCREDIBIL am intepenit am crezut ca mor de durere… asta numai la
aterizare, mai exact cand am coborat de la 10 000 la 3000 de metri.
In sfarsit ajung in Londra, imi iau bagajoiul si ma duc sa
iau bilet pt Gibraltar si SURPRIZA l-am primit FARA carnet de marinar! Ma duc
intr-un rahat de pub din aeroport si ma uit la meci la Italia Anglia si eu
tineam cu Italia intr-un pub plin de englezoi nervosa.. m-am bucurat mai..
retinut.. adica deloc.. am tinut pentru mineJ. Apoi m-am dus sa intru pe net si am bata un pound
si am stat 10 min pe un net care nu a reusit nici macar sa se conecteze la
facebook in 10 minute. Superb!
Atunci am realizat ca legatura dintre avioane era de 14
ore.. trebuia sa astept 14 ore in aeroport! 14.. da.. 14
Asa ca m-am uitat in jur.. nimeni.. am incercat sa intru pe
net.. nimic.. apoi am vazut ca iarasi am iritatia pe mana asa ca m-am dus la
baie si m-am dat cu var lavabil.. m-am culcat in sala de la intrare ca un
immigrant pachistanez. De fapt chiar la banca de langa mine era un immigrant
pachistanez invelit intr-o fata de masa cu macrameu’. Cand am atipit a venit un
englezoi sa ma trezeasca! Ca cica trebuie sa schimbe un bec fix deasupra mea… baga-mi-as
in Londra voastra de cacat!.. ma mut cu banca mai incolo ca un pachistanez cu
corto sic and atipesc incepe ala sad ea gauri ca sa schimbe nimic… Adorm dup
ace pleaca si ma trezeste sforaitul unui animal de roscat care dormea cu burta
in sus de placer…
OK! Ma trezesc, merg la
check in primul si apoi beau un ceai, mananc sandvici de la mama de acas
si o branzoaica din pachet si ma duc sa iau vederi. Le trimit si merg sa ma
imbarc la poarta 26. Acolo imi zice un nene libidinous ca NU MA POT IMBARAC! De
ce? Pai pentru ca avionul nu aterizeaza la Gibraltar! Da unde chizdoiu ma-tii
de englezoi idiot cu mecla Sparta? Pai la Malaga ca e ceata!. Oook. Ma
intalnesc cu alti 2 romani in aceeasi situatie. Avionul sta sa plece si noi ii
explicam boului ca suntem europeni si ca e normal sa mergem oriunde in europa.
La mine nu aveam DIN NOU pasaport de marinar, doar scrisori de calatorie, tipa
care era cu mine nu avea scrisoarea avea doar carnetul de marinar si al treilea
nu avea de niciunele.. Intr-un final ne lasa sa ne imbarcam si ajungem ultimii
in avion. Decolam si aterizam fara durerea aceea de (dupa) cap a mea. La bord
am mancat cel mai de rahat mic dejun din viata mea.. nici numerita sa
povestesc. Apoi am coborat la Malaga unde aeroportu arata ca o gara din Buzau
sau cam asa ceva.. noi ne grabeam ca trebuia sa prindem vaporul care NU ne
astepta pt ca NU asteapta pe nimeni si in aeroport la Malaga NIMENI.. pustiu..
aia nu prea cu munca se pare… erau asa relax.. Lua bagajele si mergem la un
autocar care trebuia sa duca toti pasagerii in aroportul din Gibraltar. Mergem
cu autotcarul care, pe la jumatatea drumul si-a amintit ca si el e in Spania
chiar daca e nemtesc si.. s-a oprit. Pur si simplu nu mai vroia sa mai
porneasca autocarul. A venit alt autocar cae arata ca ala care duce oameni de
la Slanic Moldova la Tg Ocna. Ajungem in Gibraltar cu20 de minute inainte de
plecare. Doar ca un vapor, daca trebuie sa plece la 4, toti pasagerii sunt on
board la 3 jumate si echipajul la 3. Asta e politica. Pentru ca dureaza o
jumatate de ora sa plece deci usa si scarile se ridica cu juma de ora inainte
de plecare. Deci noi déjà eram in afara acelei zone dar vaporul cica ne
astepta… acu noi il vedeam doar ca asteptam sa intram in Gibraltar. Ceea ce nu
e usor. Stiti de ce? Pentru ca Gibraltarul e o strada lunga. Pe la mijlocul ei
este o alta strada . Arata ca o Cruce mare. Pe strada principal trec masinile.
Strada cealalta este PISTA DE AEROPORT! Poftim? DA! Se pune o bariera si lumea
sta la bariera, trece avionul, se ridica bariera.. Avioanele sunt ca trenul
personal de la Bacau la Piatra cand trece pe la Racova si se pune bariera. Noi
stateam la bariera ca sa decoleze 4 avioane militare ce faceau exercitii (se
pare ca de asta nu puteau ateriza la Gibraltar.. dupa unii asta ar fi “ceata”).
Le-am urat avioanelor prabusire placut si am trecut de bariea si am intrat in
aeroport. Acolo ne astepta un agent care abia atunci a chemat un taxi.
Taximetristul era ca un taximetrist de Bucuresti doar ca lucre in Gibraltar
care e cat Baicoi. Ne asigura ca in 4 min suntem pe vapor. Ne bucuram nespus ca
il vedem ca trece pe rosu si incalca reguli ca sa ajungem acolo la timp doar ca
SURPRIZA! Se pune iarasi bariera! CECACAT DE TARA BANANIERA! Stateam la Bariera
sa aterizeze cacaturile alea de avioanele curului caca-m-as pe bujiile lor si
strica-li-s-ar relantu!!! Se ridica bariera si mergem intr-un final la vapor…
capitanul era nervos sus pe deck 8… urcam si vaporul pleaca instant! Incredibil
dar am ajuns. Primul meu coleg de camera este un Indian. Nush cum e cu el ca
inca sunt in refacerea nasului si nu simt niciun miros inca. Deci e de bine, nu
sim nimic cu nicio nara. Ma spal din reflex ca nu ma simt cand putJ)))).
Acum ca am stabilit ca am un coleg de camera Indian va rog
sa imi spuneti cum credeti ca se numeste el? Ce nume de Indian are?... Raj?
Samir? Ishmatti? Anit Pattel?... NUUU! Are cel mai comun nume Indian! NOT! Se
numeste Antonio .. un Indian Antonio da?... Si mai cum? Antonio Rodriguez!
Superb sau ce? Acum o sa ma mute intr-o camera cu un roman care lucreaza la
duty free unde preturile sunt.. free.. Lasa ca o sa mai scriu despre cum am
primit alt repertoriu, cum am inceput sa cant in ruseste si cum mancarea are un
gust specific sau cum e cand marea isi face de cap…
Va pup!
Stefan,
langa Liverpool, 1 iulie 2012.
Comentarii
Astept episodul 2. Aia cu repertoriul schimbat e pedeapsa in viata pentru nu ai citit "Procesul" lui Kafka. N-ai vrut virtual, primesti alive:))
matusa-ta
P.S. Bunica zice sa invatam ruseste ca sa pricepem ce-o sa ne canti.
Asa da aventuri.