Angoase

Mă tem de bogăţiile care mă fac sărac,
de ploaia ce nu udă,
de Soarele ce nu încălzeşte
şi de ochii fără lacrimi.
Mi-e frică de lumina care orbeşte,
de întunericul ce luminează calea,
de asfinţitul fără lumină
şi de răsăritul fără întuneric.
Mă dezgustă florile fără miros,
vinul care nu îmbată,
apa care nu ţine de sete
şi iubirea care naşte ură.
Mă înfioară timpul ce stă pe loc,
frunza care bate fără vânt,
apa liniştită în mijlocul furtunii
şi iubirea fără sacrificiu.


scrisa de Lucian Sfica AICI

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

...

Apel către noile lichele