SteFun Online

 De ceva timp mă plâng că nu prea mai am ce asculta. Adică ascult numai artiști sau piese vechi. Am descoperit că există și ceva nou ce îmi place dincolo de albume noi ale truppelor mai vechi. Am descoperit piesa asta: Non beliver de la London Gramar:  London Gramar – Non beliver. Incepe ca un experiment dafpt punk pana când se pornește. E nemiloasă pe tot ce înseamnă bass. De sus pana jos. Vocea e ce trebuie. E crisp, si fericirea este cand asculti versurile. Demne de volum postmodernist. Refrenul te îmbrățișează atât de călduț si amar. Dependență. Mai vrei. Apoi un pic de suspans. Partea a doua începe cu aceleași versuri. „Maybe she loves and I m just a preacher… ” Refrenul este ca un soundtrack cu care poți survola din elicopter peste câmpiile din adâncurile tale. Te duce acolo… iar la intermetzzo.. ești acolo! experimentul vocilor pink floyd sau 10cc se simte in vocoderul si vocile de final. De aici se stinge lumina. Totul este perfect: muzica, melodia, versuri, voce...

Am plecat la mare pentru un weekend prelungit. După o zi de plajă, nu mai aveam energia să ieșim la clubăreală. Eram moi de la soare așa că am decis să ieșim la un restaurant. Am vrut (mai mult ea) să mergem la Restaurantul Marinarului, dar, cu doar o oră înainte, am decis (mai mult eu) să mergem la restaurantul hotelului ce-mi poartă numele. Pe la 7 jumătate seara, veneam de la plajă și am oprit să vorbesc cu chelnerul să ne rezerve o masă și mi-a spus că nu se poate. Am insistat că sunt cazat la hotelul de unde este și restaurantul și a spus că în acest caz are o masă. Mi-a arătat-o. O masă de doi pe o cărare din curtea terasei. Terasa în sine este amplasată pe faleză, sus și are o priveliște simpatică spre mare. Am mers în cameră. Ne-am pregătit și am coborât la masă extrem de încântați. Am ajuns la masa rezervată la ora stabilită 20 și 30 de minute și am descoperit un cuplu ocupându-ne locurile. Chem chelnerul, un tip la 22 de ani cu mască pe figură și cu o codiță mică de păr în vâ...

Lansăm, pentru prima dată online, un volum Fabulous. Am ajuns la volumul 7. Așadar, am ajuns să avem în sfârșit o „tradiție” (culturală) în Buhuși. Vă invit să urmăriți spectacolul online de lansare a acestui volum, iar volumul va putea fi descărcat și „răsfoit” gratuit, accesând linkul de mai jos.  Vă îmbrățișez, cu mască!:)) https://drive.google.com/file/d/1L7v2xXSsu4QbSQWYUjYX6LSbnbPbaT2J/view?usp=sharing

O cunosc pe Pușa de când mă cunosc pe mine. Am copilărit cu ea în casă. Venea rar pe la noi dar când venea era veselie în casă. A fost colegă cu tata și erau prieteni buni, împărtășeau multe sentimente frumoase din copilărie, multe momente ca frați care au trecut prin cea mai frumoasă perioadă împreună: adolescența. În Buhuși, Maria Teslaru, Pușa, cum o știam noi, era un personaj controversat pentru că suntem la Buhuși... Un orășel/comună ce nu putea accepta un artist de acest calibru, nu putea înțelege vreodată un artist de această talie cu atât mai puțin un actor de Teatru Național.  Nu îmi vine să cred că nu o să mai vorbesc cu ea. O știam acolo, la un telefon distanță. Plină de viață. Știam de afecțiunea pe care o avea dar eram sigur că nu o va doborâ. Eram sigur sigur că e mai puternică decât orice afecțiune. Eram atât de sigur că nu va avea nicio problemă să revină, încât am scris un scenariu pentru ea. Așa cum pentru Ofițer am scris special pentru nea Johnny, soțul Pușei c...

De vreo 3 saptamani ma țin să scriu un articol despre o emisiune absolutamente jalnică de la TV. Știu că multă lume nu se mai uită la TV. Eu sunt mormoloc bătrân și încă mă uit. Nu am viață socială deci sâmbătă seara zapez la tv după meciuri sau sărituri cu schiurile și peste ce emisiune dau? Voi cu Voicu. Așa mizerie de emisiune nu am văzut de când m-a făcut mama. De ce a durat atât să scriu? Pentru că Blogger nu mă lasă să încarc poze de pe tel și e nevoie să vă ărat pozele. Emisiunea e făcută pe genunchi. Cred că o face in 2 ore maximum. Ea, Voicu, își scrie materialul luat de prin revista Formula As și „oleacă„ de Wikipedia, poze de pe goagle și ea își citește VO. Fiind mai plinuță și excesiv de puturoasă. nu trage sunetul din 2 sau 3 părți, ci respiră greu a porc obosit, întoarce foaia și citește sictiriră mai departe textul PROST compilat din mizeriile găsite pe net. Una dintre emisiunile astea dezastru a fost despre Djuna Davitașvili. Nu știți cine e? Nici eu! Nu contează. ...

In fata unui magazin. O bunica, o mamica si o fetita. Fetita: Mamà da ai zis ca mi iei sâ mia slime! Mama: Da fatâ! Da di undi iti iau slaim di cela? Fetita: Di la Monica di la magazin. Bunica: Stai sa-ti dau bani sâ iei! Mama: Auleu, da! Bunica: Ia de aici banii si ia la fatâ slaim di cela! Mama: Da ci i slaimu cela? Fetita: Ii... Un slime! Mama si fetita se indeparteaza. Probabil merg spre magazinul unde e vanzatoare Monica. Din urma intervine bunica: Bunica: Auz' mamâ, sâ iei unu sau 2 slaim di alea mai mari. Sâ ii ajungâ! Dupa 15 minute fetita s a intors cu mamica fara slime dar cu o felie de pizza. Au plecat toate 3 "La 2 pasi" sa caute "slaim di cela mare". Pun mai jos o poza cu un slime:)

Comunitatea afro americana are probleme cu numele. Adica inventeaza niste nume super weird pentru copii. Azrieles. A'ices(asta e nume de fata dar se peonunta ca un fel de ice). Jer'honda. Toure. Braely. LaShaniqua. Saxby Chambliss. Tagg Romney. Geoff. RomAdrea. LaKeisha. Bon’Quisha. Sha’Tanya. Toprameneesha. La’Quishria. Bonifa. Shataniana. Levondia. Bufanaquishria. La’Quishraniqua. Barbeesha. Mo’Nique. Abduiniana. Fo’Landra. Kisha. Bon’Qui Qui. Porche. V’Lanta’la’mana’ma’nisha. Sha’Nay Nay. Tay Tay. Un pic ciudatel pt mine:)) Am vazut si un stand up pe tema asta dar nu auzisem sau vazusem persoane cu astfel de nume. Ieri am vazut ub documentar tare despre R Kelly si majoritatea fetelor abuzate de Kelly aveau nume de astea ciudatele. Daca tot am pomenit de documentar sa spun si parerea mea: nu are nicio legatura cu faptul ca fetele sunt de culoare. Cam asta ar fi concluzia documentarului ca nimeni nu face n...

In filmu asta, Sport Sangeros” este o scena celebra de lupta de la final cand Hong spune „Mai Li good fuck!” si se enerveaza el, adica Vandam, si ii da 3 palme cu picioru lu Hong si maestrul lui, tata la fata veolata, incepe sa strige si sa indemne lumea sa strige „kna csu kao”. Atunci fratele la Vandam intreaba ce e „kna csu kao” si fata veolata, o stii, Mai LI, aia cu „good fuck”, explica la fratele lu Vandame ca inseamna „luptatorul alb”. Emoteonant, frumos. Astia tineri nu-ntelege ce a însemna Vandam pentru noi. Pai nici acum nu stiu daca se bate Vandam cu Bruce Lee cine câștigă? Ca Cichi Cean e peste ei. E pericol omu. A se citi cu o punga de pufarine in brate.

Ce dracu tot e BBB? Asta am auzit zilele astea. Pai e un festival pe numele lui Balkan Beyound Borders. Festival de scurt metraje balcanice. Cool nu? Mai cool este ca e itinerant. Adicălea anu ăsta e la Novi Sad, la anul la Atena, că e ediția aniversară, a 10-a. M-am înscris la festival în martie sau ceva de genul ăsta. Si am primit mail că am fost acceptat și că de pe 9 până pe 12 noiembrie mă așteaptă la ei ca să particip la festival. Zis și făcut. S-a brodat perfect. Pe 9 trebuia să fiu la un spectacol propagandistic al PSD Buhuși în frunte cu alt Zaharia al orașului: inginerul Zaharia. Paradoxul este că eu am gândit acel spectacol. fără să știu că voi fi folosit de primaru Vasâli. Mue Ștefan. SĂ revenim... am șofat ca un dement fără pauză până la Timișoara unde am dormit vineri seara. Apoi sâmbătă am mers la festival unde am fost nițel amețit. De la drum de la stresul șofatului... nu contează. Am vizitat orașul, am mers la filme. A fost cool. Duminică am fost pe la cetatea lor...

Mi-am schimbat testamentul! In prima mea varianta, la băgarea în mormânt a sicriului, trebuia să-mi cânte Take five. Cu clarinetul. M-am sucit. Cu un telefon pe o boxa mobila îmi puneți piesa asta. Ori varianta asta ori alta dar cu Vince nu cu alții. Sau live dacă sunt unii să se încumet să cânte așa. O să fiu un mor fericit!

Titlul este doar click bite. recunosc din start sa nu ma injuri dupa. Eu am catalogat mereu solistii in 2 categorii: cei care au ceva de spus si cei care spun ce simt altii. Sunt unii care doar interpreteaza piele altora. E clar ca majoritatea „interpretilor” au voce. Buna. Foarte buna. SUnt perfectionisti. Ei cand canta se vede in limbajul corpului ca se chinuie sa atinga anumite zone si note. Multi tasteaza cu degetele in ar notele pe care incearca sa le ia cu vocea. Dar nu ma ating pe mine. Interpretii nu ma impresionaeaza. Ca si cum as ascult ceva sintetic. Pot asculta mai mult melodia, melodic dar nu pot fi patruns in vreun fel de artist. A doua categorie este cea a artistilor care au ceva de spus. Mai rari. Majoritatea isi compun si propriile piese. Daca scriu o piesa de dragoste e din viata lor. Pai cand spune George Michael Jesus to a chiald il simti. Poti sa nu stii engleza. Simti mesajul. La fel si Prince. El transmite total o melodie pentru ca e a lui.  Emasajul lui...

Am primit prin watsapp urmatorul text. Peste 50% imi suna cunoscut.:)) Omul de tip nou Pâine - Doamne ferește! Deja simți miliarde de carbohidrati cum ți se revarsă peste marginile blugilor în timp ce te târâi ca omulețul Michelin pe cele câteva trepte până la ușa casei! - Ouă - hm...poate. Cine a fost găina? Unde, când și mai ales cum a trăit? Unde mânca și cum își făcea nevoile? Mai bine lasă. Poți deodată într-un gălbenuș de ou să mănânci stres, toxine, alți pui nenăscuți și poate și doua-trei pene mai mici. Pas. - Cartofi - ești nebun. Clar! Cine naibii mai mănâncă așa ceva în secolul nostru? Mai ales prăjiți! Scuipă-n sân și mergi repede mai ăștia cică îți dau cancer doar de la miros! - Șuncă - ce-ai zis?...

Am cerut bilet pentru Bucuresti. Nu numai ca nu mai au, dar nici in picioare nu mai dau. Ma rog de tante. Imi dafara loc. Ma asez pe un scaun liber, stiind ca ma ridica cineva pe la Adjud sau, in cel mai bun caz, la Focsani. Adevarat. La Focsani a venit o tipa sa-mi spuna sa-mi mut sacosa de Profi de pe celalalt scaun ca este locul ei. Apoi mi-a zis ca locul unde stau eu este al unui amic al ei care, surpriza, Nu mai merge la Bucuresti. Uraaa! Am loc. Am stai cu genunchii in gura 4 ore. Dar e mai bine decat restul care stateau in picioare. La Bucuresti am ajuns cu o intarziere de 50 de minute. Afara sunt 36 de grade. Mori. Am luat bilet pentru intoarcere apoi de metrou. Obosit. Astept metroul. Intru in metroul pentru Dristo2 si vad primul dubios. Sunt 36 de grade si el e imbracat intr-un chimono gros cu maneci lungi NEGRU, blugi grosi si bascheti albi. Inalti. Frate, esti nebun? M-am simtit acasa. Cand vad primul dubios la metrou ma simt acasa. :))))

Din când în când aud câte o piesă la TV sau Radio pe care o recunosc din copilăria mea. AM să le pun aici de acum, ca să rămână pentru momentul când am alzheimer. Piesa asta o știu bine deși nu i-am dat mare importanță la lansare. Nu e oau dar e plăcută. Ca mai toate colaborările lui din acea perioadă.

Am patit o treaba asa penibila ca merit sa o scriu aici... Mi am luat crashpad uri si am decis sa fiu Barbat adevarat si sa le montez singur... Sa nu apelez la un mecanic. Am scos motoru din garaj si toti vecinii treceau si ma salutau vazand ca mesteresc (singur) la motor. Basca, am scos si o trusa de scule total noua(la ce dracu sa o folosesc pana acum? O am de 2 ani...). 2 ore am stat. Am desfacut, F greu si dupa ce am insistat cu wd40, surubu de pe motor. Am taiat distantierele de la crashpad uri ca erau de CBR... Le am montat cu greu ca nu nimeream piulita. Le am strans si sters si gata. Am facut poze si am trimis si la prietena mea, sa ma laud ca s barbat indepenet! Azi am pierdut un crash pad. Cu siguranta barbatul din mine nu a strans destul de tare surubul sau nu am pus destule saibe. Cert este ca am pierdut si crash pad ul si surubul si piulita si distantierul. Maine merg la un strangar sa imi faca alt distantier si sa i cer o piulita. Mai cumpar un set de crash paduri si....

Am vazut un clip.. Weird. Adica imi place si imi displace in acelasi timp. La el si melodia. Daca ii pot spune "melodie". Adica este exact ca titlul: badshit. Asta-i: https://youtu.be/VDndE432GpU

Coreea de Sud a anuntat lotul de jucatori pentru CM 2018.👍🏼 in lotul de 23 de jucatori sunt si cateva surprize! 1 朣楢琴执执 2 瑩浻牡楧硰执 3 执獧浻牡楧 4 敬瑦 瀰絸朣杢 5 执獧扻捡杫 6 潲湵 潣潬 7 昣昸昸慢正 9 敷止瑩札慲楤 10 湥楬敮牡氬晥 11 瑦戠瑯潴牦 12 浯潴 捥捥浩条 13 洭穯氭湩慥牧 14 摡敩瑮琨灯捥 15 捥捥 慢正 16 牧畯摮椭慭敧 17 獭氭湩慥牧摡 18 敩瑮琨灯 19 捥捥捥慢正 20 牧...

De ceva vreme am intrat intr-o etapă în care mă uit numai la documentare. După ce am terminat toate serialele faine de pe Netflix, am trecut la documentare. Unele mai drăguțe și altele... câh.  Dacă vrei un documentar care să te facă să râzi, recomand „Operațiunea Odessa”. Pe mine m-a făcut să râd și este singurul documentar pe care încă l-am lăsat în lista mea. Poate îl revăd, dacă am cu cine. La aceeași categorie de documentare beton este „The sunshine makers”. Este despre creatorii de lsd. E tare. Un alt documentare tare este „Betting on zero”, despre mega afacerea fâsâită numită Herbalife. Asta e ceva mai serios. Dar un documentar absolut nebun, din punctul meu de vedere este Icar. Începe ca un documentar despre dopaj și devine ceva mai serios. Legătura dintre politică, sport și dopaj e strânsă. Cred că documentarul este ușor unidirecțional,  dar e bun. La fel de bun ca „Dirty Game”. Un documentar premiat despre sport și multe mizerii din spatele imaginii impecab...

Am avut o perioada lunga de absenta online. Am scris rar. Mai ales pentru ca blogurile nu au mai avut sens dupa boom ul FaceBookului. Am fost incurat si de aparitia stefun.ro. Nu stiam unde sau spre ce ma indrept. De ce am facut acest site? De ce sa mai scriu pe blogspot? Nu gaseam de ce. Motivatia. Aveam momente cand simteam sa scriu... Si scriam. De aceea am putine articole scrise. Am primit notificare de la rotld ca imi sterg site-ul ca s-au schimbat datele si ca trebuie platit, again. L am platit pe 10 ani dar... Ma rog. Am vorbit cu Tudorel , am platit domeniul si hostingul si mi a mutat blogul pe site. Sunt happy. Voi scrie mai des. Pupat!

In clasa a 4.a aveam o singura pasiune: Georgiana Rosu. Inalta, slabuta, par lung negru si cret. Zambet larg si dinti albi perfecti. Era febletea mea. Mi-am facut curaj si m-am hotarat sa o invit in oras. M-am dusuit. Mi-am pus cele mai frumoase haine si m am dat cu colonia Hatrick a tatalui meu. Aia care puțea a alcool si ma ardea pe fata. Am cautat in cartea de telefon(pe vremea aia cautai in carte, inainte de pagini aurii) si am dat de Rosu Vasile. Am format decla telefonul cu disc rotativ...fara prefix. M-am prezentat si am cerut cu Georgiana. Doamna Rosu mi-o da la telefon. O invit pe iubita mea imaginara la film. Atunci, in loc de asociatia Exista o Sansa exista ceva mult mai interesant: un Cinematograf. Cinema Victoria. Unde intrai fara bilet si faceai pe tine de frig indiferent de anotimp si numarul de gecute de sub palton. Georgiana mă intreaba daca mergem doar noi 2. Am zis ca da. M-a refuzat si a inchis. Dezastru. Ai mei radeau din toata inima. Nu pentru refuz. Ci pt c...